Amlodigamma 10 mg, comprimate

Denumire internationala: Amlodipinum

Indicatii: Hipertensiunea arteriala esentiala . Angina pectorala cronica stabila si vasospastica


2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Fiecare comprimat contine amlodipina 10 mg (sub forma de besilat de amlodipina). Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.


3. FORMA FARMACEUTICA
Comprimat
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare alba, care prezinta o linie mediana pe cele doua fete Comprimatele pot fi divizate in doua parti egale.

4. DATE CLINICE
4.1 Indicatii terapeutice
Hipertensiunea arteriala esentiala .
Angina pectorala cronica stabila si vasospastica

4.2 Doze si mod de administrare

Pentru administrare orala.
Comprimatele trebuie administrate cu un pahar cu apa inainte sau dupa mese.

Adulti
Doza uzuala initiala pentru tratamentul hipertensiunii arteriale si al anginei pectorale este 5 mg o data pe zi. Daca efectul terapeutic dorit nu poate fi obtinut in decurs de 2-4 saptamani, acesta doza poate fi crescuta la o doza maxima de 10 mg zilnic (ca doza unica), in functie de raspunsul individual al pacientului. Amlodipina poate fi utilizata fie in monoterapie, fie in asociere cu alte medicamente antianginoase la pacientii cu angina pectorala.

Copii si adolescenti (cu varsta sub 18 ani)
Utilizarea amlodipinei la copii si adolescenti nu este recomandata, datorita datelor insuficiente privind siguranta si eficacitatea.
Pacienti varstnici
La varstnici sunt recomandate scheme de administrare uzuale, totusi, cresterea dozei trebuie sa se faca cu prudenta (vezi pct. 5.2)
Pacienti cu insuficienta renala
La acesti pacienti amlodipina poate fi utilizata in dozele uzuale (vezi pct. 5.2). Amlodipina ar trebuie administrate cu prudenta la pacientii supusi dializei. Amlodipina nu este dializabila.
Pacientii cu insuficienta hepatica
Nu a fost stabilita o schema de administrare la pacientii cu insuficienta hepatica, si, de aceea, amlodipina trebuie administrate cu prudenta (vezi pct. 4.4)

4.3 Contraindicatii
Amlodipina este contraindicata la pacienti cu:
■ hipersensibilitate la amlodipina, derivati de dihidropiridine sau oricare alti excipienti;
■ hipotensiune arteriala severa;
■ soc , inclusiv soc cardiogen;
■ insuficienta cardiaca dupa infarct miocardic acut (in timpul primelor 28 de zile);
■ obstructie la nivelul caii de ejectie a ventriculului stang (de exemplu stenoza aortica cu grad mare);
■ angina pectorala instabila.

4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare
Amlodipina trebuie administrata cu prudenta la pacientii cu rezerva cardiaca scazuta.
Nu exista date care sa contirme utilizarea amlodipinei in monoterapie pe perioada sau in timpul primei
luni a unui infarct miocardic acut.
Siguranta si eficacitatea amlodipinei in timpul crizei hipertensive nu au fost stabilite.

Pacientii cu insuficienta cardiaca
Pacientii cu insuficienta cardiaca trebuie tratati cu prudenta. Intr-un studiu pe termen lung la pacienti suferind de insuficienta cardiaca severa (clasa III-IV NYHA) incidenta raportata a cazurilor de edem pulmonar a fost mai mare la grupul de pacienti tratati cu amlodipina decat la grupul tratat cu placebo, dar aceasta nu a fost asociata cu agravarea insuficientei cardiace (vezi pct. 5.1).

Utilizarea la pacientii cu insuficienta renala
Amlodipina nu este dializabila. Amlodipina trebuie administrata cu prudenta la pacientii supusi dializei.

Utilizarea la pacientii cu insuficienta hepatica
Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare al amlodipinei este prelungit la pacientii cu insuficienta hepatica; nu au fost stabilite recomandarile pentru doze. De aceea, amlodipina trebuie administrata cu prudenta la acesti pacienti.

Utilizarea la pacientii varstnici
La varstnici cresterea dozei trebuie sa se faca cu prudenta (vezi pct. 5.2). Utilizarea la copii si adolescenti (cu varsta sub 18 ani)
Nu se recomanda utilizarea amlodipinei la copii si adolescenti datorita experientei clinice insuficiente.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Efecte ale altor medicamente asupra amlodipinei
Inhibitori ai CYP3A4: Un studiu la varstnici a aratat ca diltiazemul inhiba metabolizarea amlodipinei, probabil pe calea CYP3A4, deoarece concentratia plasmatica creste cu aproximativ 50% si efectul amlodipinei este crescut. Nu poate fi exclus faptul ca alti inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu ketoconazol, itraconazol, inhibitori de proteaza HIV /SIDA ca ritonavirul, claritromicina, eritromicina , telitromicina si nefazodona) cresc, de asemenea, concentratia plasmatica a amlodipinei. In cazul inhibitorilor puternici ai CYP3A4 cum ar fi ketoconazolul, itraconazolul sau ritonavirul, concentratia amlodipinei poate creste chiar mai mult decat in cazul diltiazemului. Trebuie luate precautii cand amlodipina este utilizata in asociere cu inhibitori CYP3A4.

Inductori ai CYP3A4: nu exista informatii disponibile referitoare la efectul inductorilor CYP3A4 (de exemplu rifampicina, sunatoare, dexametazona, fenobarbital, fenitoina , carbamazepina, nevirapina si rifabutina) asupra amlodipinei. Administrarea concomitenta poate induce concentratii plasmatice reduse ale amlodipinei. Este necesara prudenta la asocierea amlodipinei cu inductorii CYP3A4.

In studiile clinice privind interactiunile, sucul de grapefruit, cimetidina, aluminiu/magneziu (antiacide) si sildenafilul nu au influentat parametrii farmacocinetici ai amlodipinei.

Efectele amlodipinei asupra altor medicamente
Amlodipina poate creste efectul altor antihipertensive cum ar fi beta-blocantele, inhibitori ECA, alfa-1-blocantele si diureticele. La pacientii cu risc crescut (de exemplu dupa infarct miocardic acut), asocierea unui blocant al canalelor de calciu cu un medicament beta-blocant poate determina insuficienta cardiaca, hipotensiune arteriala si un (nou) infarct miocardic acut.
In studiile clinice de interactiune, amlodipina nu a afectat farmacocinetica atorvastatinei, digoxinei, warfarinei sau ciclosporinei.
Nu exista nici un efect al amlodipinei asupra testelor de laborator.
4.6 Sarcina si alaptarea
Sarcina
Nu exista date adecvate privind utilizarea amlodipinei la gravide.
Studiile efectuate la animale au aratat toxicitate asupra functiei de reproducere la doze foarte mari (vezi pct. 5.3). Riscul potential pentru om este necunoscut. In consecinta, amlodipina nu trebuie utilizata in timpul sarcinii, decat daca este absolut necesar.

Alaptarea

Nu se cunoaste daca amlodipina se excreta in laptele matern. Este recomandabila intreruperea alaptarii in timpul tratamentului cu amlodipina.

4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.
La pacientii care sufera de ameteli, dureri de cap, fatigabilitate sau greata , capacitatea de reactie poate fi afectata.
Acest lucru este posibil sa apara mai ales dupa initierea tratamentului sau la cresterea dozei.
4.8 Reactii adverse
Foarte frecvente: (> 1/10)
Frecvente: (> 1/100 si 1/1000 si 1/10000 si depresie Rare: confuzie, modificari ale dispozitiei inclusiv anxietate
Tulburari ale sistemului nervos:
Frecvente: cefalee (in special la inceputul tratamentului), fatigabilitate, ameteli, astenie Mai putin frecvente: stare generala de rau, xerostomie, tremor, parestezii, hipersudoratie Rare: modificari ale gustului Foarte rare: neuropatie periferica
Tulburari oculare:
Mai putin frecvente: tulburari de vedere
Tulburari acustice si vestibulare: Mai putin frecvente: tinitus
Tulburari cardiace: Frecvente: palpitatii
Mai putin frecvente: sincopa, tahicardie , durere toracica, agravarea anginei pectorale (poate apare la initierea tratamentului), cazuri izolate de infarct miocardic si aritmii (incluzand extrasistole, tahicardie ventriculara, bradicardie si aritmii atriale) si angina pectorala au fost raportate la pacienti cu boala arteriala coronariana, dar o asociere clara cu amlodipina nu a fost stabilita.
Tulburari vasculare:
Mai putin frecvente: hipotensiune arteriala Foarte rare: vasculita
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale: Mai putin frecvente: dispnee, rinita Foarte rare: tuse
Tulburari gastro-intestinale: Frecvente: greata , dispepsie, dureri abdominale
Mai putin frecvente: varsaturi, diaree, constipatie, hiperplazie gingivala Foarte rare: gastrita , pancreatita
Tulburari hepatobiliare:
Rare: cresterea valorilor enzimelor hepatice, icter, hepatita
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat : Foarte frecvente: edem al gleznelor
Frecvente: inrosirea faciala cu senzatie de caldura (in special la initierea tratamentului) Mai putin frecvente: exantem , prurit, urticarie, alopecie, modificari de culoare ale pielii, purpura Foarte rare: edem angioneurotic, au fost raportate cazuri izolate de reactii alergice incluzand eritem exudativ polimorf, dermatita exfoliativa si sindrom Stevens-Johnson.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv: Mai putin frecvente: crampe musculare, dorsalgii, mialgia, artralgie
Tulburari renale si ale cailor urinare: Mai putin frecvente: cresterea frecventei mictiunilor

Tulburari ale aparatului genital si sanului: Mai putin frecvente: impotenta , ginecomastie
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare: Neobisnuite: crestere sau scaderea in greutate

4.9 Supradozaj

Simptome:
La om , experienta privind supradozajul intentionat este limitata. Datele disponibile sugereaza ca supradozajul (>100 mg) poate determina vasodilatatie periferica excesiva, cu consecinte evidente si probabil hipotensiune arteriala sistemica prelungita.

Tratament:
Hipotensiunea arteriala semnificativa clinic datorita supradozajului cu amlodipina necesita masuri de sustinere cardiovasculara inclusiv o monitorizare frecventa cardiaca si respiratorie, mentinerea membrelor inferioare in pozitie ridicata, si urmarirea volumului circulator si diurezei. Un vasoconstrictor poate fi util in restabilirea tonusului vascular si a tensiunii arteriale, cu conditia sa nu existe nici o contraindicatie pentru utilizarea acestuia. Gluconatul de calciu intravenos poate fi util in inversarea efectelor blocarii canalelor de calciu. Lavajul gastric poate fi folositor in anumite cazuri. La voluntarii sanatosi utilizarea carbunelui activat pana la maxim 2 ore dupa administrarea amlodipinei 10 mg a demonstrat ca scade viteza de absorbtie a amlodipinei. Deoarece amlodipina se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice, este putin probabil ca dializa sa fie eficienta.

5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: derivati de dihidropiridina, codul ATC :C08CA01
Amlodipina este un antagonist al canalelor de calciu care inhiba influxul transmembranar al ionilor de calciu in celulele musculare netede si miocard . Mecanismul actiunii antihipertensive se datoreaza unui efect relaxant direct asupra musculaturii netede vasculare. Mecanismul exact prin care amlodipina amelioreaza angina pectorala, nu a fost complet determinat, dar urmatoarele 2 actiuni au un rol:
1. Amlodipina dilata arteriolele periferice si, de aceea, reduce rezistenta periferica (postsarcina) impotriva careia inima pompeaza. Aceasta reducere a umplerii (incarcarii) a inimii reduce consumul de energie al miocardului si necesarul de oxigen .
2. De asemenea, dilatarea principalelor artere coronare si a arteriolelor coronare joaca probabil un rol in aceasta actiune. Aceasta dilatare creste aportul de oxigen in muschiul miocardic la pacientii cu angina Prinzmetal.

La pacientii cu hipertensiune arteriala, o doza unica zilnica determina reducerea semnificativa clinic a tensiunii arteriale (atat in clino- cat si in ortostatism) care persista 24 de ore.
La pacientii cu angina pectorala administrarea in doza unica zilnica mareste timpul de efort total si intarzie aparitia crizelor anginoase si a subdenivelarii segmentului ST cu 1 mm. Amlodipina scade atat frecventa crizelor de angina cat si consumul de comprimate de nitroglicerina .

In studii hemodinamice la pacienti cu insuficienta cardiaca si in studii clinice bazate pe proba de efort la pacienti cu insuficienta cardiaca clasa II-IV NYHA, amlodipina nu determina alterari ale starii clinice, masurata prin toleranta la efort, fractia de ejectie a ventriculului stang, semne si simptome clinice.

Un studiu controlat cu placebo (PRAISE) realizat sa evalueze pacienti cu insuficienta cardiaca clasa III-IV NYHA tratati cu digoxina , diuretice, inhibitori ECA, a aratat ca amlodipina nu a condus la o crestere a riscului mortalitatii sau a riscului combinat de mortalitate si morbiditate in asociere cu insuficienta cardiaca.
Un studiu de urmarire (PRAISE 2) a aratat ca amlodipina nu a avut nici un efect asupra mortalitatii totale sau cardiovasculare la pacientii cu insuficienta cardiaca decompensata clasa III-IV NYHA cu alta cauza in afara ischemiei. In acest studiu tratamentul cu amlodipina a fost asociat cu o crestere a numarului de cazuri de edem pulmonar, desi nu a putut fi corelata cu o amplificare a simptomatologiei.

5.2 Proprietati farmacocinetice

Absorbtia/Distributia
Dupa administrarea orala de doze terapeutice, amlodipina este absorbita lent din tractul gastrointestinal. Absorbtia amlodipinei nu este influentata de aportul alimentar concomitent. Biodisponibilitatea absoluta a substantei active este estimata la 64-80%. Concentratia plasmatica maxima este atinsa in 6-12 ore dupa administrare. Volumul de distribute este de aproximativ 20 l/kg. pKa al amlodipinei este de 8,6. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 98%.

Metabolizare/Eliminare
Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este de aproximativ 35-50 ore. Concentratiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse dupa 7-8 zile de administrare consecutiva. Amlodipina este metabolizata intens in metaboliti inactivi. Aproximativ 60% din doza administrata se excreta in urina , si aproximativ 10% din aceasta este eliminata sub forma nemodificata.

Pacienti varstnici
Timpul pana la atingerea concentratiilor plasmatice maxime este similar la varstnici la pacientii mai tineri. Clearance-ul poate fi redus la pacientii varstnici astfel incat aria de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp (ASC) si timpul de injumatatire prin eliminare terminal poate fi crescut. Regimul de dozaj recomandat la pacientii varstnici este oricum acelasi, totusi marirea dozelor se va face cu prudenta.

Pacienti cu insuficienta renala
Amlodipina este metabolizata marcat in metaboliti inactivi. 10% este excretata nemodificata in urina . Modificarile concentratiei plasmatice a amlodipinei nu sunt corelate cu gradul de insuficienta renala. La acesti pacienti se recomanda doza uzuala. Amlodipina nu este dializabila.

La pacienti cu insuficienta hepatica
Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare al amlodipinei este prelungit la pacienti cu insuficienta hepatica.
5.3 Date preclinice de siguranta
Datele preclinice nu au evidentiat nici un risc special pentru om , pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitate, carcinogenitate. In studiile de toxicitate asupra functie de reproducere la sobolani la care s-au administrat doze mari, au fost observate intarzierea nasterii, travaliu dificil, afectari fetale si ale viabilitatii puilor nou-nascuti.

6. PROPRIETATI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipientilor
Povidona K 30
Celuloza microcristalina (E 460) Hidrogenofosfat de calciu (E 341) Crospovidona
Stearat de magneziu (E 470b)

6.2 Incompatibilitati

In absenta studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
Blister din PVC-PVDC/Al
A nu se pastra la temperaturi peste 25 C. A se pastra in ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura si continutul ambalajului

Amlodigamma 10 mg comprimate:
Blistere aluminiu PVC/PVDC in ambalaje de 14, 20, 30, 50 si 100 comprimate.
6.6 Precautii speciale pentru eliminarea re/iduurilor
Fara cerinte speciale.

7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA

Worwag Pharma GmbH & Co. KG
Calwer Strasse 7, 71034 Boblingen, Germania


Nu ne asumam raspunderea pentru corectitudinea prospectului pentru medicamentul Amlodigamma 10 mg, comprimate.
Pentru o informare corecta sau in caz de dubiu, consultati medicul sau farmacistul.