AMIKIN

Denumire internationala: AMIKACINUM

Indicatii: Infectii cauzate de tulpini microbiene sensibile la Amikin. Acestea includ unele tulpini ale caror teste de sensibilitate au aratat ca sunt rezistente la alte aminoglicozide.

Amikin este eficace in bacteriemie si septicemie (inclusiv infectia neonatala); in infectii grave ale tractului respirator, ale oaselor si articulatiilor, ale sistemului nervos central (incluzand meningitele), ale pielii si ale tesuturilor moi; infectiile intraabdominale (incluzand peritonita); in infectiile la arsi si post-operatorii (incluzand chirurgia vasculara). Amikin mai este indicat si in infectii grave, complicate si repetate ale tractului urinar. In episoadele initiale ale infectiilor tractului urinar, cand inca nu exista complicatii, Amikin se indica in cazul in care nu exista raspuns terapeutic la alte antibiotice cu potential toxic mai mic.

Descriere: Flacon cu solutie injectabila i.m./i.v. continand amikacin sulfat 50 mg/ml , 125 mg/ml , 250 mg/ml , 500 mg/ml .

Actiune terapeutica : Amikacin este un agent antibacterian, activ impotriva bacteriilor grampozitive si in special impotriva bacteriilor gramnegative.
Farmacocinetica: Amikin este absorbit rapid dupa administrare intramusculara si difuzeaza rapid in spatiul extracelular . Concentratia sanguina cu actiune bactericida se mentine timp de 10-12 ore. Folosind administrarea intravenoasa pentru Amikin, concentratia sanguina eficienta terapeutic a medicamentului apare dupa 30-60 min. Concentratia in lichidul cefalorahidian la sugarii normali este de 10-20% din concentratia din ser , crescand pana la 50% in meningite. Aproximativ 20% din medicamentul aflat in circulatie este legat de proteinele serice. Amikin este excretat nemodificat prin urina , in special prin filtrare glomerulara. Amikin isi exercita actiunea bactericida prin blocarea sintezei proteice in microorganisme. Amikin este eficient, in special, fata de multe microorganisme gramnegative si mai putin fata de grampozitive. Organismele gramnegative sensibile la Amikin includ: Pseudomonas, E. coli, Proteus (indol-pozitiv si negativ), Klebsiella , Enterobacter-Seratia, Salmonella , Shigella , Mima+Herellea, Citrobacter freundii, Providencia. Multe dintre tulpinile acestor organisme sunt rezistente la gentamicina , tobramicina si kanamicina (care sunt tot aminoglicozide), dar sunt sensibile la Amikin. Microorganismele grampozitive cele mai sensibile la Amikin sunt speciile de stafilococi atat penicilinazo-secretori cat si nesecretori, incluzand si tulpinile rezistente la meticilina .

Dozaj si mod de administrare: Amikin poate fi administrat atat pe cale intramusculara (i.m.), cat si pe cale intravenoasa (i.v.). Este necesara evaluarea functiei renale prin testarea concentratiei serice a creatininei si prin clearance -ul creatininei. Periodic, pe durata tratamentului, trebuie reevaluata functia renala. Pacienti cu functie renala normala: Doza uzuala i. m. sau i. v. pentru adulti, copii si sugarii mari, cu functia renala normala este de 15 mg/kg corp/zi, divizata in doua sau trei doze egale administrate la 8-12 ore. Tratamentul pacientilor cu o greutate corporala mai mare, nu trebuie sa depaseasca 1,5 g/zi. La pacientii cu functie renala normala (clearance la creatinina > 50ml /min), poate fi administrata o singura doza zilnic, intravenos, 15 mg/kg corp la adulti sau 20 mg/kg corp la copii de 4 saptamani sau mai mari, in caz de bacteriemie, septicemie , infectii ale tractului respirator, infectii complicate ale tractului urinar, infectii intraabdominale sau tratamente empirice in neutropenia febrila. Cand Amikin este indicat in infectii necomplicate ale tractului urinar poate fi administrata o doza totala zilnica de 500 mg, intr-o singura priza sau divizata in doua (250 mgx2). Nou-nascutii ar trebui sa primeasca 10 mg/kg corp ca doza de atac si 7,5 mg/kg corp la 12 ore interval. La prematuri doza recomandata este de 7,5 mg/kg corp la 12 ore. Cu mare atentie trebuie calculate dozele corespunzatoare. Solutia de 50 mg/ml trebuie diluata mai mult pentru a permite administrarea corecta a dozelor la sugarii prematuri. Doza totala zilnica nu trebuie sa depaseasca 15-20 mg/kg corp in infectiile dificil de tratat sau complicate, unde tratamentul dureaza peste 10 zile, utilizarea Amikinului trebuie reevaluata si, daca se continua, trebuie monitorizate functiile renala, auditiva si vestibulara. Daca nu apare raspuns clinic in 3-5 zile, tratamentul trebuie oprit si se verifica din nou sensibilitatea la antibiotice a microorganismelor invadante. Pacientii cu functie renala afectata: La pacientii cu afectare renala (clearance la creatinina < 50 ml /min) nu se recomanda administrarea Amikinului intr-o doza unica zilnica. Dozele trebuie sa fie ajustate fie prin administrarea de doze normale la intervale de timp prelungite, fie prin administrarea unor doze reduse la intervalele fixate anterior, in felul urmator: Doze normale la intervale prelungite: daca starea pacientului este stabila si clearance -ul la creatinina nu este cunoscut, intervalul de administrare a unor doze poate fi calculat multiplicand valoarea creatininei serice a pacientului cu 9; de exemplu, daca in ser concentratia creatininei este de 2 mg/100 ml , doza unica recomandata (7,5 mg/kg corp) trebuie sa fie administrata la interval de 18 ore. Doze reduse la intervale de timp fixate: Daca starea pacientului este stabila, creatinina serica sau clearance -ul la creatinina pot fi utilizate ca indicatori in stabilirea dozei. Tratamentul trebuie inceput cu doza normala, 7,5 mg/kg corp, ca doza de atac. Pentru a stabili doza de intretinere care sa fie administrata la 12 ore interval, trebuie sa fie redusa doza de atac, proportional cu rata de reducere a clearance -ului la creatinina a bolnavului.

Doza de intretinere administrata la 12 ore = Cl.cr. observat (ml /min) x doza de atac calculata (mg) Cr. normal (ml /min)
O alta alternativa de stabilire a dozei reduse, administrata la interval de 12 ore (pentru pacientii care au o valoare crescuta a creatininei serice) este aceea prin care se imparte doza normala recomandata, la valoarea creatininei serice a pacientului. Schema de tratament de mai sus nu reprezinta niste recomandari rigide, sunt orientative, dar pot fi utilizate atunci cand valoarea nivelului seric al amikacinei nu poate fi determinata. Administrarea intravenoasa: prepararea solutiei: Solutia pentru administrare intravenoasa la adulti se prepara adaugand doza dorita la 100 ml sau 200 ml diluant steril . Solutia se administreaza timp de 30-60 min. La pacientii din pediatrie, cantitatea de solutie utilizata va fi dependenta de volumul tolerat de fiecare pacient. Ar trebui sa fie o cantitate suficienta de amikacin pentru a fi administrata intravenos timp de 30-60 min. Sugarii pot primi perfuzie timp de 1-2 ore. Amikin nu trebuie sa fie amestecat cu alte medicamente inainte de administrare; trebuie introdus separat, respectandu-se doza recomandata si calea intravenoasa. Stabilitatea in solutii i.v.: Amikin la o concentratie de 2,5-5,0 mg/ml este stabil in timp de 24 de ore la temperatura camerei, in urmatoarele solutii: Dextroza 5%; Dextroza 5% si Clorura de sodiu 0,2%; Dextroza 5% si Clorura de sodiu 0,45%; Clorura de sodiu 0,9%; Sol. Ringer lactat.

Contraindicatii: Hipersensibilitate la amikacin in antecedente. Atentie/

Precautii: Pacientii tratati cu aminoglicozide pe cale parenterala trebuie sa fie sub observatie clinica foarte atenta datorita potentialului de ototoxicitate si nefrotoxicitate asociat administrarii lor. Poate aparea ototoxicitate uni- sau bilaterala, riscul fiind mai mare la pacientii cu functie renala afectata si la cei care primesc doze mari, sau cand tratamentul este prelungit. Prezenta surditatii care poate fi detectata numai prin teste audiometrice, este de obicei primul indiciu de ototoxicitate. De asemenea, pot sa apara zgomote in urechi, surditate bilaterala, vertij si leziuni vestibulare. Pacientii cu zona cohleara sau vestibulara afectata, pot sa nu acuze nici un simptom specific in timpul tratamentului care sa atraga atentia asupra lezarii toxice a nervului acustico-vestibular (aVIII-a pereche de nervi cranieni). Ototoxicitatea indusa de aminoglicozide este de obicei ireversibila. Riscul de nefrotoxicitate este mai mare la pacientii cu functia renala afectata, la cei care primesc doze mari de antibiotice sau la cei la care durata tratamentului este prelungita. Riscul nefrotoxicitatii poate fi mai mare la pacientii varstnici, care au functia renala redusa dar care nu se poate evidentia in urma testelor de rutina. Perechea a VIII-a de nervi cranieni si functia renala trebuie in mod particular monitorizate indeaproape la pacientii cu afectiuni renale cunoscute sau doar suspectate la debutul tratamentului si, bineinteles, la cei care dezvolta semne de disfunctie renala pe parcursul tratamentului. Deoarece functia rinichiului se poate modifica semnificativ in timpul curei terapeutice, trebuie urmarit nivelul creatininei serice. Evidentierea ototoxicitatii si nefrotoxicitatii necesita reducerea dozelor sau intreruperea temporara a tratamentului. Amikin trebuie intrerupt temporar la orice pacient care acuza zgomote in urechi sau hipoacuzie, sau daca urmatoarele audiograme indica o diminuare a audioperceptiei pentru frecvente inalte. Deoarece Amikinul se concentreaza la nivelul tubilor renali, pacientii trebuie sa fie bine hidratati. Daca apar semne de iritatie renala (varsaturi, leucocite, hematii sau albumina in urina ), hidratarea trebuie crescuta; se mai recomanda si o reducere a dozei. Astfel de simptome, pana la sfarsitul tratamentului sunt rezolvate. Totusi, daca apare hiperazotemia sau oliguria, tratamentul trebuie sa fie imediat intrerupt. In timpul administrarii parenterale a Amikinului impreuna cu anestezice sau cu relaxante musculare, poate aparea blocaj neuromuscular cu paralizie a muschilor respiratori. Amikin, ca si alte aminoglicozide trebuie sa fie administrat cu atentie la pacientii cu Miastenia gravis sau cu boala Parkinson . Produsul contine bisulfat de sodiu . Aceasta substanta poate provoca, la pacientii sensibili, reactii alergice si crize de astm bronsic. Asocierea cu alte medicamente ototoxice si/sau nefrotoxice (de exemplu streptomicina , polimixina B, polimixina E-colistin-, neomicina , gentamicina , viomicina) trebuie evitata datorita potentialului de toxicitate cumulativa. In acelasi mod, administrarea concomitenta cu diuretice cu actiune rapida (derivati ai acidului etacrinic, furosemid , amilorid, mercaptomerin sodic si manitol ), reprezinta un risc major de surditate ireversibila si de aceea trebuie evitata aceasta combinatie.

Reactii adverse: Ototoxicitate, nefrotoxicitate si blocaj neuromuscular (vezi "Atentie/Precautii"). Alte reactii adverse care au fost raportate in cazuri rare: eruptie cutanata, febra , parestezii, eozinofilie, anemie, artralgii, hipomagnezemie, greata , varsaturi si hipotensiune.
Sarcina si alaptare: Nu a fost stabilita inca cu certitudine siguranta administrarii de Amikin in timpul sarcinii. Aminoglicozidele pot traversa placenta si astfel exista posibilitatea aparitiei surditatii congenitale la acest tip de antibiotice. Totusi, la femeia gravida (ca si la nou-nascut), acest produs trebuie sa fie utilizat numai cand este absolut necesar si sub directa supraveghere medicala.

Forma de prezentare: Amikin este prezentat in flacoane cu solutii gata pregatite pentru administrare, care sunt stabile la temperatura camerei timp de 36 luni. Amikin este prezentat in urmatoarele doze: 100 mg/ fiola , 250 mg/fiola , 500 mg/fiola , 1 g/fiola .

Producator: Bristol-Myers Squibb


Nu ne asumam raspunderea pentru corectitudinea prospectului pentru medicamentul AMIKIN.
Pentru o informare corecta sau in caz de dubiu, consultati medicul sau farmacistul.